Ne nastem din umbra cu lumina in suflet ca niste seminte ce germineaza intunericul. Cu prima bataie de inima se naste cantecul vietii. Din prima suflare caldura ce ne inconjoara este de o mie de ori mai puternica decat tot universul la un loc. Respir. Traiesc - la fel ca lumea ce ma inconjoara. Sunt un pasager al timpului intr-o lume uitata in propriile griji, scufundata in intuneric. Si totusi exista un loc unde ma pot ascunde mereu, unde copacii sunt mereu verzi si razele de soare ii strabat, unde pasesc atat de usor incat ma simt purtat pe brate. Aici nu exista timp si griji, nici moarte ci doar amintiri vii si placute. Respir, traiesc - in muzica frunzelor, in adierea racoroasa a vantului, in mangaierea ploii de vara. Tristetea se risipeste ca un val de fum. Si simt doua brate calde care ma trag inapoi din aceasta lume a mea inapoi  catre lucrurile iubite in prezent. Eu sunt ca toata lumea, unic. Respir si traiesc ca toata lumea, visez si creez in universul meu plin de lumina. Evadez in realitate.