La ferestra casei tale
Lumina e aprinsa
Si gandurile-ti plutesc
In marea necuprinsa
Se freamata noaptea
In dorul nestins
Si gandurile-ti zboara
Pe cerul necuprins
Nu cauta iubirea
Pe cerul cu stele
Caci totul e aici
In bratele mele
luni, 20 iunie 2011
duminică, 19 iunie 2011
Albastru necurat
Cerul se făcuse lumina
şi striga însetat ca pasările-s moarte.
Nicăieri, înconjurat de o linişte de mormânt,
nu se găsea un strop de întuneric.
Durerea curgea printre degete
Cum lacrimile-ţi şiroiau pe obraz
Vedeam lumina şi înţelegeam cum ploaia fugise
Orbise sub culorile norilor.
Si scrumul imi intrase-n plamani
Respiram ultimele clipa de viata.
Pământul tremura in ultima clipa de speranta
Eram departe de ultimul strop de verdeata
şi striga însetat ca pasările-s moarte.
Nicăieri, înconjurat de o linişte de mormânt,
nu se găsea un strop de întuneric.
Durerea curgea printre degete
Cum lacrimile-ţi şiroiau pe obraz
Vedeam lumina şi înţelegeam cum ploaia fugise
Orbise sub culorile norilor.
Si scrumul imi intrase-n plamani
Respiram ultimele clipa de viata.
Pământul tremura in ultima clipa de speranta
Eram departe de ultimul strop de verdeata
Abonați-vă la:
Postări (Atom)