Cu dorul tau pe cer pictam speranta
Si-n brazda ranii din inima am semanat suspine
Stropite-le-am cu lacrimile amintirilor placute
Scrisorile le-am aruncat in focul uitarii.
Si m-am incalzit.
Cuvintele le-am inchis intr-o camara a gandului,
Fugit-au de pe limba amara de ocara.
Le voi amaneta pentru a-mi hrani ratiunea
Cumparand zambete fortate si mangaieri scumpe.
Si m-am saturat.
Paseam apasat, in cerc, in camera goala
Si mi-era cald, peretii se suiau pe mine
Caci somnul ma tradase in miezul noptii
Iar perna mi-era plina de parfumul tau
Si mi-era sete.
Nici gandurile nu le auzeam de-atata liniste
Simteam cum viata fuge din minte
Si te cauta in fiecare colt de orizont
Murit-au zorii zilei cand m-am trezit din cosmar.
Si mi-era dor.
