Mi-aduc aminte ca inainte sa se construiasca hypermarketul aveam un teren dreptunghiular de ciment pe care bateam mingea. In lungile zile de vara ne strangeam acolo incingand miute de 4 la 4 (pentru ca terenul era mic) de dimineata pana seara. 2 goluri sau 10 minute, in caz de egalitate se tragea de la poarta la poarta un fel de 11 metri fara portar. Eu inscriam de fiecare data, si mi se parea ca nimeni nu ar putea sa rateze... Dar se rata. Deasemenea mai jucam si tenis de picior atunci cand eram fie prea putini, fie prea plictisiti sau obositi de fotbal. Cel mai important lucru din aceasta povestire este faptul ca faceam miscare. Puteam sa alerg 10 minute fara sa simt nimic. Acum dupa un sprint de 200 de metri pana la coltul strazii imi scuipam plamanii. Vreau sa vina inapoi acele zile cand bateam mingea, in care nu ma durea spatele de la scaun, in care calculatorul nu ocupa un rol asa de important, cand jucam baschet in curtea scolii sau dadeam rezistenta la sport. De ce nu ma duc la sala? Simplu: mi se pare un chin, este o activitate care nu imi produce nici un fel de placere, chiar daca m-ar ajuta sa fac miscare. Cel mai probabil o sa imi cumpar un set de rachete de badminton si o sa ma joc in parc. Si un frisbee (disc zburator). Si de ce nu o bicicleta (desi pentru spatele meu nu e recomandat). Game on! :)
P.S. Misca-te, altfel sedentarismul te va acapara si nu iti va mai da drumul niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu