Cuvintele s-au strecurat prin portile tacerii
si au spart zidul de liniste ce ascundea singuratatea.
In intuneric pandea dezamagirea sa te atinga la ezitare
sa te arunce intr-o adanca dezandejde.
Iubirea nu este o carte citita, ci mai degraba se scrie
in fiecare secunda cand respiri cu mine.
Te-am prins din cadere.
Ti-am plantat un sambure de speranta in suflet
sperand ca voi culege fructele dulci ale pasiunii.
Ardeai, in timp ce dragostea crestea in tine,
te mistuiam cu sarutul meu, te inflacaram cu atingeri.
Si ea crestea din ce in ce mai profund,
se hranea din inimile noastre de copii fara minte.
Dulce alinare.
Si ne intrebam oare cat va trai, cand se va usca
si am crezut o clipa ca nu stiu sa-ti raspund,
ca mii de ganduri negre ne vor napadi gradina,
in umbra grijilor va fi sortita sa paleasca.
Insa mi-am adus aminte de zambetul tau,
de noptile in care adormeam imbratisati.
O eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu