Aveam o poza cu mine tanar intr-un sertar al dulapului din camaruta unde imi petreceam singuratatea. Era alaturi de celelalte amintiri, intr-un teanc asezate in ordine si impachetate intr-o coala galbuie. In poza asta in care eram tanar eram alaturi de doi prieteni de-ai mei de pe vremea facultatii. Am deschis cu mana tremuranda si cu ochii siroind de lacrimi, sertarul. Linistea era atat de apasatoare incat auzeam cum lacrimile se revarsa pe dusumeaua goala. Am luat poza si am strans-o la piept, ramanand pret de cateva minute in picioare suspinand. M-am gandit ca poti descrie singuratatea ca pe un cub de gheata intr-un pahar de apa. La inceput plutesti fara nici o problema, dar odata cu trecerea timpului incepi sa te topesti sub asediul grijilor, nevoilor, amintirilor. Mintea este bombardata cu tot felul de ganduri, desi in jurul tau este o liniste deplina, vocea ta interioara tipa. Nu poti adormi oricat de obosit ai fi, iar daca adormi te trezesti speriat in noapte. Mana imi tremura vizibil turnandu-mi un pahar cu apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu