Groapa

am cautat in groapa de cuvinte
un sirag de admiratii profunde
caci limba mi-e amara
de minciunile absurde
am cautat in mormanul de amintiri
ziua cand m-ai tinut in brate
ploua si mi-era gri gandul
ca maine o sa-mi fii departe
am cautat dulceata buzelor tale
fine ca o petala de trandafir
racoritoare ca roua
dar mi-am gasit veninul
inoculat adanc in suflet

Oricare departare

M-as fi urcat in cer spre soare
sa imi sterg a sortii sudoare
caci talpile ma frigeau de-atata griji,
Imensa departare

Simteam cum ma afund in nisip,
cum ma sufoc sub imperiul caldurii
si ma topesc in suflet de ratacire
Amara departare

Si-n ceasul tarziu al noptii
Ma ratacesc pe bolta sperantei
Desertul ma-nconjoara
Venind din departare.

Problema alegerii

Fiind date n drumuri care nu se mai intalnesc niciodata, si odata pornit pe un drum nu te mai poti intoarce, sa se prezinte un algoritm optim de alegere a drumurilor pentru a ajunge in apropiere de orasul F, fara a sti ce te asteapta pe acel drum.

Proiect neintitulat, Draft (4)

Drumul se cotea catre rasarit lasand sa ma bata din spate soarele ce apunea rosiatic. Buzele mi-erau sleite de sete, praful imi intrase in toti porii pielii si simteam cum ma sufoc. In departare se vedea serpuind un fir de apa printre stanci. Obosit dupa atata drum ma adapostesc intr-o gaura a muntelui chircindu-ma, incercand sa imi pastrez cat mai multa caldura. Cerul era plin de stele iar ochii nu mi se mai puteau inchide de la frumusetea lor. Ma simteam infim in comparatie cu acea imagine pe care o vedeam intre genele mele prafuite si obosite. Ma gandeam ca aceasta maretie nu poate fi comparata cu nimic in lume. Am adormit instant, parca fara grija faptului ca sunt ratacit.
Noaptea mi s-a parut lunga din cauza faptului ca frigul ma patrunsese pana la oase. Rasaritul soarelui mi se parea un lucru foarte placut si cu fiecare minut ce se suia pe cer sperantele mele cresteau de la clipa la clipa. Dupa ce m-am incalzit putin m-am ridicat si am plecat. Pe drum am gasit un mic paraias pe care l-am urmat pana ce am gasit o cabana mica de lemn. Era parasita dupa cum arata: usa era larg deschisa, inauntru nu era nimic. Abia cand se terminase seara am terminat de aranjat putin mica mea casuta. Noaptea ma prindea acum cu un foc langa mine pe care am putut sa il aprind cu ajutorul unor pietre din micul parau si cu niste hartie pe care o aveam la mine.

Poftiti la stiinta

Pentru descretirea mintii si abaterea de la cele lumesti
Multumesc lui Radu pentru linkul dat.

La categoria scarba: 2 castigatori

Trebuie sa admit ca nu se mai poate. Asa ceva este de neimaginat si gretos. Chiar asa domnule?? Toate 64 nu il pupa in cur pe chior??? Si toate "din pacate" nu sunt labe la B1? Ei, eu cred ca il mai pupa si altii in cur, dar ca dumneavoastra manjit pana la urechi nu mai este nici unul. Dar, eu scriind aceste lucruri, nu atentez la securitatea nationala? Vaaaai, ce frica imi este.

Proiect neintitulat, Draft (3)

Aveam o poza cu mine tanar intr-un sertar al dulapului din camaruta unde imi petreceam singuratatea. Era alaturi de celelalte amintiri, intr-un teanc asezate in ordine si impachetate intr-o coala galbuie. In poza asta in care eram tanar eram alaturi de doi prieteni de-ai mei de pe vremea facultatii. Am deschis cu mana tremuranda si cu ochii siroind de lacrimi, sertarul. Linistea era atat de apasatoare incat auzeam cum lacrimile se revarsa pe dusumeaua goala. Am luat poza si am strans-o la piept, ramanand pret de cateva minute in picioare suspinand. M-am gandit ca poti descrie singuratatea ca pe un cub de gheata intr-un pahar de apa. La inceput plutesti fara nici o problema, dar odata cu trecerea timpului incepi sa te topesti sub asediul grijilor, nevoilor, amintirilor. Mintea este bombardata cu tot felul de ganduri, desi in jurul tau este o liniste deplina, vocea ta interioara tipa. Nu poti adormi oricat de obosit ai fi, iar daca adormi te trezesti speriat in noapte. Mana imi tremura vizibil turnandu-mi un pahar cu apa.

Proiect neintitulat, Draft (2)

Sunt o frunza uscata de stejar purtata de furtuna. E octombrie, si padurea isi asterne umbra pe obrazul masliniu al pamantului. Totul se pregateste sa intre intr-o amortire sinistra, iar eu ma asez si suspin la vremurile cand totul era verde si frumos. Cand am vazut lumina zilei era o zi ploioasa de primavara. Din inaltimea locului unde eram vedeam cum totul invie. Apoi, vremurile s-au incalzit, zilele pareau mai mari si mai frumoase. In serile de vara ascultam povestile vantului sau ma racoream in dulceata ploii de vara. Noptile erau fantastice: stelele luminau atat de puternic ca pareau diamante. Dar totul are un sfarsit. Asternuta pe pamantul care m-a hranit, ascult linistea eterna.

Proiect neintitulat, Draft

Mergeam pe un hol lung decorat in stil baroc, lumina este difuza, iar din cand in cand se aud niste rasete de copil. Holul imens are o singura usa dubla imensa, cu manere de fildes. Pasesc agale pe covorul rosu, admirand peretii imbracati in matase rosie. Deschid usa fara ai simti insa greutatea, privesc inauntru insa nu reusesc sa vad nimic din cauza luminii ce vine dintr-un punct. Disting insa cateva forme cunoscute: un pat, cateva siluete de oameni. Pasesc in camera si totul devine din ce in ce mai clar. E un salon de operatii, mai precis o nastere. Tipetele mamei in travaliu sunt amestecate cu aceleasi rasete de copil. Ma apropii dar nu reusesc sa vad chipul tinerei mame acoperit de o aura luminoasa. Ma apropii de doctorul care tinea copilul in brate si aveam vaga senzatie ca nimeni nu ma vede. Confuz ma indrept spre aceeasi usa pe care am intrat si ajung din nou pe hol. Usa se inchisese in spatele meu si cat timp am observat ca altele au aparut, ce din care iesisem a disparut. Ma indrept catre cea mai apropiata usa, si inainte sa apas manerul, am o senzatie ciudata ca cineva in spatele meu ma priveste. Imi intorc capul usor si observ o miscare brusca a unui copil care fuge spre una din usile nou aparute. Usa ramasese intredeschisa, si intrand revad copilul tusind si scuipand apa, intins pe pamant,  si cativa oameni in jurul lui ce stateau cu spatele la mine. Incercand sa vad cine sunt acei oameni vad aceeasi aura luminoasa la toti, dar de data asta confuzia e inlocuita de frica. Frica pentru ca ma recunoscusem. Eram eu acel copil intins, scapat de la inec. Am iesit inapoi in holul in care se auzeau acum niste pasi. Alaturi de pasi se auzea zanganitul unor chei. Privind in stanga si in dreapta realizam ca desi pasii se apropie prin intensitatea sunetului, eu nu vedeam nimic. Pasii pareau ca s-au oprit in fata mea, si aerul in jurul meu parea mult mai rece. Rasetele incetara, un vant incepu sa adie, unduind flacarile lumanarilor din candelabre. O voce ingrozitoare tipa ceva indescifrabil, sfasiindu-mi inima ca un pumnal. Picioarele mi s-au inmuiat si am lesinat. Dupa cateva momente de stat la podea, pasii pareau ca se indeparteaza. Observam ca acum am in mana o cheie de culoare neagra care era foarte rece la pipait. Usile disparusesra, iar capetele holului ce pareau nesfarsite erau intunecate. M-am ridicat de jos, nestiind in ce parte sa o iau. Uitandu-ma in dreapta am vazut o licarire in departare. Pornesc inspre acea luminita incercand sa ma gandesc ce reprezinta toate aceste lucruri si ce caut eu aici. In drumul meu observ ca pe deoparte si de alta a culoarului sunt niste oglinzi, insa desi imaginea holului este reflectata, eu nu apar. Incerc sa alerg, dar cu cat ma straduiam sa alerg mai tare cu atat parca mergeam mai incet. Observam totusi ca nu ma apropii nicidecum de acea luminita si ca paream ca trec mereu prin acelasi loc. Ma opresc in fata unei oglinzi si ma apropii. Dintr-odata simt din nou aceeasi senzatie de rece: in oglinda vad silueta unui om cu chipul acoperit de gluga neagra ponosita. Am presupus ca e om pentru ca nu se vedea nici un element care sa imi demonstreze asta. La brau purta un sirag de chei care semanau foarte mult cu ale mele. Ma intorc brusc dar silueta disparuse, in locul ei  aparand o usa mare neagra. O voce suava incepu sa cante un cantec, pe care desi nu il intelegeam, mi se parea foarte trist - atat de trist incat o lacrima imi brazda fata. Stiam ca trebuie sa intru pe acea usa. Usa se deschise si inauntrul camerei eram intins pe un pat, batran, inconjurat de cei pe care ii cunosteam. O lumina puternica umplu toata camera.

Fetelor, luati lectii

Articolul este aici CLICK aici pentru link
=))))))))

Am murit de ras :)) =)))

Nerecomandat celor slabi de "inima" :))))=))))

O poveste cu talc

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!".
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. "Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: "Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela".

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: "Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere". Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: "Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela". Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: "Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa
asta cu mere".
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: "Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului". Primul străjer merse la stolnic: "M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!". Stolnicul - repede la paharnic: "Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere".
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: "Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere". Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: "Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere".

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani.Ia să măresc eu birurile!

Cugetare

DACA DUMNEZEU AR FI FOST IMPOTRIVA MASTURBARII NE-AR FI FACUT CU MAINILE MAI SCURTE

Zilele bune

Zilele bune incep cu M1Live

 ASCULTA AICI

Postul soarelui

Afara e cald de mori si partea cea mai "frumoasa" este ca e abia iunie la inceput si nicidecum mijlocul verii. Asfaltul strazilor a inceput deja sa se topeasca precum o bezea, calatoria cu autobuzul devine un chin mai ales in aglomeratie sau calatoria cu masina in traficul infernal. Iadul metropolitan se aprinde cu fiecare grad celsius in plus la umbra. Din cand in cand mai auzi cate un claxon de masina semnalizand o domnisoara in fusta scurta. Nimic nou sub soare, doar obsedati dupa sani, picioare, fese, etc. Dimineata cand cobor la metrou gasesc fete obisnuite, parca obosite, dupa un somn chinuitor in cuptor. Sunt toti ca niste furnici, fiecare da aparenta ca stie incotro se indreapta. Cele opt ore de lucru rar dau ochii cu lumina soarelui. Diferenta de temperatura intre exterior si interior e coplesitoare, inabusitoare. Ma racoresc cu un banc, cu un pahar de cola rece. Plec spre casa intalnind la metrou aceleasi furnici, parca mai molesite decat dimineata, parca mai haotice si mai putin tolerante: la orice neplacere sunt gata sa muste, sa atace. Ma feresc sa starnesc musuroiul. Ies la suprafata. Temperatura iarasi creste cu cateva grade, soarele cu o ultima putere imi injunghie ochii, pamantul transpira unde termice, poluarea imi infunda plamanii... dar... eu sunt calm. Stiu ca sunt in iad, sunt resemnat, privesc la cer spre norii albi cautand forme deosebite pentru a trece timpul in asteptarea tramvaiului. Ajung pe strada mea unde sunt impuns de privirile vecinilor care au iesit din casa sa se racoreasca, in fata blocului. Singurul lucrul la care ma gandesc este cada mea de colt plina cu apa. Plonjez in ea mental inca din lift, simt cum fiecare milimetru patrat de piele suge apa pentru rehidratare. Noaptea se furiseaza pe geam, stelele se aprind, trupul mi se inmoaie pe pat. Adorm. Am scapat din Iad.

Dulce regasire

buzele-ti frigeau de setea dorului,
timpanele imbratisau sunetul durerii,
privirea ti se ascundea in intuneric,
de-a lungul camerei tacute

calator prin negurile timpului
te-am gasit inchisa in odaie.
nu ochii mi-au spus asta
ci lumina sufletului tau


lacrimile deznadejdii
le-am sters cu un zambet
te-am strans la pieptul meu,
fericire, calda imbratisare

Make love

Comanda pentru maine

Pentru ca traficul a scazut cam cu 25% inseamna ca materialele publicate nu prea mai prind. Pentru asta astept un feedback de la voi ca si comentarii, cu ce a-ti dori sa apara aici, pana cand voi scoate ceva interesant. Sau poate ca daca e o sugestie buna, voi scrie chiar eu acel lucru "interesant".

Deci.... send feedback :)

Gandind verde

PRELUARE DE PE BBC NEWS

Mobile phones can now be recharged while riding a bike.Phone firm Nokia has released a charging kit that uses a dynamo powered by a bicycle's wheels.Any cyclist wanting to re-charge their handset using the kit will need to maintain a speed of about 4mph (6km/h), said Nokia.The charging kit is intended for nations where bicycles are ubiquitous but will work with any phone using a 2mm charger jack."Bicycles are the most widespread means of transport in many markets around the world, so this is just one more benefit to be gained from an activity people are already doing," said Alex Lambeek, Nokia vice president in a statement.Nokia said charging times will vary by speed but a cyclist completing a 10 minute journey at 6mph (10 km/h) will produce enough power for 28 minutes of talk time or 37 hours of standby time.Also included in the kit with the dynamo is a holder to secure a phone to a bicycle while it is being re-charged.Nokia said the charging kit will be available through its stores worldwide by the end of 2010. Prices will vary by market. In Kenya, where the kit was first unveiled, it will cost about £12.50 (15 euros).When it unveiled the charger, Nokia also showed off four phones designed for developing nations. The handsets are made for places where the electricity supply is limited and have a six-week standby time.Nokia is not the first firm to produce a dynamo charger. Similar devices from firms such as Pedal & Power have been widely available for some time.

Balarii amuzante

This is an Incredible story!
In 1986, Peter Davies was on holiday in Kenya after graduating from Northwestern University .
On a hike through the bush, he came across a young bull elephant standing with one leg raised in the air.
The elephant seemed distressed, so Peter approached it very carefully.
He got down on one knee, inspected the elephants foot, and found a large piece of wood deeply embedded in it. As carefully and as gently as he could, Peter worked the wood out with his knife, after which the elephant gingerly put down its foot. The elephant turned to face the man, and with a rather curious look on its face, stared at him for several tense moments. Peter stood frozen, thinking of nothing else but being trampled.
Eventually the elephant trumpeted loudly, turned, and walked away. Peter never forgot that elephant or the events of that day.

Twenty years later, Peter was walking through the Chicago Zoo with his teenage son.
As they approached the elephant enclosure, one of the creatures turned and walked over to near where Peter and his son Cameron were standing. The large bull elephant stared at Peter, lifted its front foot off the ground, then put it down. The elephant did that several times then trumpeted loudly, all the while staring at the man.
Remembering the encounter in 1986, Peter could not help wondering if this was the same elephant.
Peter summoned up his courage, climbed over the railing, and made his way into the enclosure.
He walked right up to the elephant and stared back in wonder.
The elephant trumpeted again, wrapped its trunk around one of Peter legs and slammed him against the railing, killing him instantly.

Probably wasn't the same fucking elephant.

This is for everyone who sends me those heart-warming bullshit stories.

LOST

Aseara am terminat de vizionat si ultima serie, cea cu numarul 6, din LOST. Finalul m-a cam dezamagit putin, pentru ca au ramas totusi destul de multe intrebari fara raspuns. Totusi, serialul este unul foarte palpitant si plin de suspans, cu mult peste ceea ce am fost obisnuit. Nu zic ca nu se putea mai bine, insa este cu mult mai bine decat ceea ce am vazut pana acum. Personajele sunt foarte bine conturate, deloc previzibile. Actiunea este plina de suspans, adrenalina, pasiune, thrill, un amalgam intre dragoste, intriga, gelozie, compasiune... A avut de toate. Ceea ce imi pare rau este ca ... s-a terminat.