O clipa

As vrea sa ofer o clipa omenirii
Sa se opreasca din egoism
Sa caute poteca iubirii

As vrea o clipa de tacere
De liniste si pace
Cand toate armele vor fi aruncate

As vrea o clipa de fericire
cand toate gurile vor fi satule
cand toate mamele isi vor imbratisa copii

Pentru Moco

Cuvintele s-au strecurat prin portile tacerii
si au spart zidul de liniste ce ascundea singuratatea.
In intuneric pandea dezamagirea sa te atinga la ezitare
sa te arunce intr-o adanca dezandejde.
Iubirea nu este o carte citita, ci mai degraba se scrie
in fiecare secunda cand respiri cu mine.
Te-am prins din cadere.
Ti-am plantat un sambure de speranta in suflet
sperand ca voi culege fructele dulci ale pasiunii.
Ardeai, in timp ce dragostea crestea in tine,
te mistuiam cu sarutul meu, te inflacaram cu atingeri.
Si ea crestea din ce in ce mai profund,
se hranea din inimile noastre de copii fara minte.
Dulce alinare.
Si ne intrebam oare cat va trai, cand se va usca
si am crezut o clipa ca nu stiu sa-ti raspund,
ca mii de ganduri negre ne vor napadi gradina,
in umbra grijilor va fi sortita sa paleasca.
Insa mi-am adus aminte de zambetul tau,
de noptile in care adormeam imbratisati.
O eternitate.

Special - Dedicatie

Secundele se indepartau de noi

Ca trenul pierdut tarziu in noapte.

Durerea curgea in disperarea ratiunii

Si vorbele tale reci erau ca o mie de ace

Mi-ai infasurat inima in petale de trandafir

Si totusi mi-ai strapuns-o-n deziluzie.

Gandurile-mi sunt ca valurile marii:

Vor sa-ti sarute picioarele

In departare se simte frigul

Si umbra sufletului tau pierdut

Pe drumul lung al singuratatii.
A mai ramas un singur cuvant.

Special - Bratele mele

La ferestra casei tale
Lumina e aprinsa
Si gandurile-ti plutesc
In marea necuprinsa

Se freamata noaptea
In dorul nestins
Si gandurile-ti zboara
Pe cerul necuprins


Nu cauta iubirea
Pe cerul cu stele
Caci totul e aici
In bratele mele

Albastru necurat

Cerul se făcuse lumina
şi striga însetat ca pasările-s moarte.
Nicăieri, înconjurat de o linişte de mormânt,
nu se găsea un strop de întuneric.
Durerea curgea printre degete
Cum lacrimile-ţi  şiroiau pe obraz
Vedeam lumina şi înţelegeam cum ploaia fugise
Orbise sub culorile norilor.
Si scrumul imi intrase-n plamani
Respiram ultimele clipa de viata.
Pământul tremura  in ultima clipa de speranta
Eram departe de ultimul strop de verdeata

Plecarea toamnei

Departarea se golise de frunze
Si lacrimile cerului alinau durerea bratelor
In imbratisarea macabra a vantului.
Era inmormantare cu nori
in linistea absurda a naturii
imbracata in culori palide. 
Iar Toamna, in straie vii colorate
Se suise in caleasca trasa de vant
Lasand in urma o armata de frunze uscate
Era razboi, soldati cu sulite de gheata
Aveau sa le invaluie, sa le cotropeasca
Si mii de ace din arcuri trase,
invadau vazduhul, se asezau pe case.
Doar fumul negru avea sa scape
Se inaltau coloane in prag de noapte.
Si-n linistea serii tacerea a fost rupta
-Ninge, ninge!... ce apriga lupta!

Faguri de miere

Cuvintele, siroaie de suspine,
Care au fost semanate, in imbratisarea ta
Sunt faguri de miere.
Iar gandurile, navalnice vise,
Sunt aripi ce nu le voi frange
Atunci cand vom zbura.
Sarutul tau mereu sa-mi fie -
Gresind, o poarta de iertare -
Iubind, un stalp de nemurire.
Cuvintele ce ti le-am scris
Sunt pentru tine, faguri de miere.
Si sper sa le gusti... cu mare placere

:)

Amar si scrum

Cat timp a trecut de cand norii au tacut,
De cand soarele s-a stins, de cand ochii s-au inchis
Cat amar s-a scurs, cate lacrimi au curs
De cand luna s-a ascuns....
De cand?

E liniste, furtuna a trecut, al tau amar sarut
De ramas bun, sa sters cand te-ai pus la drum
Si glasul de-ti canta, si inima-ti salta
Amar de ramas bun...
Amar si scrum

Cat timp a mai trecut, nici eu nu am stiut
Si ochii s-au uitat, si stele au suspinat
Oare unde-oi fi, oare cand voi sti
Unde esti acum....
Tu amar si scrum

A

In linistea deplina iti auzeam freamatul gandurilor,
Erau valuri de fericire ce-ti invadau sufletul
Prizoniera bratelor mele, condamnata la iubire,
Ti-am regasit dorintele tale in visele mele.

In intunericul lumii, tu esti lumina ce ma ghideaza
Spre culmi la care nu am visat niciodata.
In ochii tai lumina eterna,
Cand toate stelele se vor stinge.

In frigul singuratatii mele, m-ai acoperit cu trupul tau
Caldura pasiunii tale mi-a evaporat grija, teama
Iar buzele tale mi-au adus dulceata
Ca roua diminetii unui calator in desert

Ganduri verticale

Cuvintele sa zdrobesc de un zid al tacerii
Ma intreaba sufletul, iar inima suspina:
Opreste ratiunea sfarsitul durerii,
Sau mai rau, ea o anima?


De as gasi o rascruce provcatoare
Doar cu speranta pana la sfarsit
As renunta la monotonia plictisitoare
In care ne scaldam la infinit

Orele se duc, as vrea sa se mai intoarca
Nepretuite sunt de nu le mai gasesc.
Si linistea se asterne mai sumbra parca
Si regretand ma asez sa ma odihnesc

Dor nebun

Mi-e un dor nebun,
Si nu stiu acum
ce as putea sa spun
cand totul e scrum

de-ar mai fi candva
o raza de stea
sa iti spun ceva
de-ar mai conta

si totul s-a dus
nu am mai spus
iar daca ai plans

nu am raspuns

Cadou

Asculta-mi inima,
in ea poti sa gasesti cuvinte
Ce potolesc orice furtuna,
Un tarm de speranta
Intr-o mare agitata de griji.

Urmeaza-mi gandurile,
Si orice departare va fi langa tine,
Oricat de incalcita ar fi calea
Prapastiile vor fi mai putin adanci
Caci eu te voi prinde

Aminteste-ti imbratisarea:
Si singuratatea va disparea ca roua
In razele dragostei noastre;
O adiere calda a vantului
Intr-o zi de primavara

Palatul minciunilor

Treptele ce coborau spre cer
Si zgomotul surd al vantului
Ma faceau sa imi aud disperarea
Cand m-am regasit singur

Stelele pareau mai reci
In cioburile oglinzii tale
Iar ochii tai vedeau cristale
Cu o sete oarba, inspaimantatoare

Palatul meu parea sa creasca
In clepsidra infinita a timpului
Dar cu fiecare secunda-mi
Scufunda mai mult sufletul

Si ma iubeai copila ca un diamant
Cu o mie de fete stralucitoare
Caci am stiut din intuneric sa te insel
Sa iti stralucesc ca un soare

Departe, in gradina sufletului
Am gasit o caramida frumoasa
Nu am putut s-o alatur,
N-am vrut sa se murdareasca

Pe aleea pe care ne plimbam
Acum au crescut spini
Am pretuit acea caramida
Mai mult decat dragostea noastra

Blogul meu

Toate gandurile mi se sparg
De un imens zid alb
Le-am asternut pe o coala
Sa nu le las, ca zboara

De le voi putea culege
Flori albastre-ti voi alege
De le voi putea sadi
Fericire va rasari

Cautand

Secundele se spargeau incovoiate de graba
In lumina difuza a lampadarului
Pe ulita trecea agale o umbra
Oprindu-se putin la fiecare ograda.

Am asteptat o tinerete focul dragostei.
L-am stins cu lacrimi in cimitirul din vale.
O umbra a mai ramas din cenusa,
O lespede si amaraciune mare.

Am stins lumina cand umbra a ajuns la poarta
Secundele inghetasera in tacerea camerei
Si ingreunat am plecat spre umbra
Cautand cimitirul din vale.

Predictions of the storm

Late is the hour of your forgiveness,
Poisonous words are crawling behind your ego
And will rain despair and anger
In every corner of your soul.

Soon you will fade to darkness
And the memories will consume you
Like a fire that burns it's last coal
With its ashes scattered by the wind

The storm is coming silently
But still you cannot hear your scream
As total silence wraps you
And i am so faraway.

Groapa

am cautat in groapa de cuvinte
un sirag de admiratii profunde
caci limba mi-e amara
de minciunile absurde
am cautat in mormanul de amintiri
ziua cand m-ai tinut in brate
ploua si mi-era gri gandul
ca maine o sa-mi fii departe
am cautat dulceata buzelor tale
fine ca o petala de trandafir
racoritoare ca roua
dar mi-am gasit veninul
inoculat adanc in suflet

Oricare departare

M-as fi urcat in cer spre soare
sa imi sterg a sortii sudoare
caci talpile ma frigeau de-atata griji,
Imensa departare

Simteam cum ma afund in nisip,
cum ma sufoc sub imperiul caldurii
si ma topesc in suflet de ratacire
Amara departare

Si-n ceasul tarziu al noptii
Ma ratacesc pe bolta sperantei
Desertul ma-nconjoara
Venind din departare.

Dulce regasire

buzele-ti frigeau de setea dorului,
timpanele imbratisau sunetul durerii,
privirea ti se ascundea in intuneric,
de-a lungul camerei tacute

calator prin negurile timpului
te-am gasit inchisa in odaie.
nu ochii mi-au spus asta
ci lumina sufletului tau


lacrimile deznadejdii
le-am sters cu un zambet
te-am strans la pieptul meu,
fericire, calda imbratisare

Eu vreau...

Eu vreau o gradina cu flori pictata in culorile dragostei.
Si mai vreau un suras de copil sa zburde, sa cante.
O, tu inocenta pierduta in inima Saharei,
Mi-ai lasat sufletul sa fiarba-n cenusa iadului.

Eu vreau un colt din univers sa ma ascund de ura.
Si mai vreau o stea calauzitoare sa imi arate
Drumul din bezna spre fericire
Atunci cand speranta a murit.

Eu vreau o fractiune de eternitate in paharul vietii
Si mai vreau si un pic de fericire absoluta in inima mea.
Sa pot zbura in cele mai frumoase vise
Sa pot iubi cei mai frumosi ochi...