Departarea se golise de frunze
Si lacrimile cerului alinau durerea bratelor
In imbratisarea macabra a vantului.
Era inmormantare cu nori
in linistea absurda a naturii
imbracata in culori palide.
Iar Toamna, in straie vii colorate
Se suise in caleasca trasa de vant
Lasand in urma o armata de frunze uscate
Era razboi, soldati cu sulite de gheata
Aveau sa le invaluie, sa le cotropeasca
Si mii de ace din arcuri trase,
invadau vazduhul, se asezau pe case.
Doar fumul negru avea sa scape
Se inaltau coloane in prag de noapte.
Si-n linistea serii tacerea a fost rupta
-Ninge, ninge!... ce apriga lupta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu