Cuvintele sa zdrobesc de un zid al tacerii
Ma intreaba sufletul, iar inima suspina:
Opreste ratiunea sfarsitul durerii,
Sau mai rau, ea o anima?
De as gasi o rascruce provcatoare
Doar cu speranta pana la sfarsit
As renunta la monotonia plictisitoare
In care ne scaldam la infinit
Orele se duc, as vrea sa se mai intoarca
Nepretuite sunt de nu le mai gasesc.
Si linistea se asterne mai sumbra parca
Si regretand ma asez sa ma odihnesc
Un comentariu:
Nu spun superb, ci foarte superbe versurile...multa traire si sentiment,,, Bravo!
Trimiteți un comentariu