Treptele ce coborau spre cer
Si zgomotul surd al vantului
Ma faceau sa imi aud disperarea
Cand m-am regasit singur
Stelele pareau mai reci
In cioburile oglinzii tale
Iar ochii tai vedeau cristale
Cu o sete oarba, inspaimantatoare
Palatul meu parea sa creasca
In clepsidra infinita a timpului
Dar cu fiecare secunda-mi
Scufunda mai mult sufletul
Si ma iubeai copila ca un diamant
Cu o mie de fete stralucitoare
Caci am stiut din intuneric sa te insel
Sa iti stralucesc ca un soare
Departe, in gradina sufletului
Am gasit o caramida frumoasa
Nu am putut s-o alatur,
N-am vrut sa se murdareasca
Pe aleea pe care ne plimbam
Acum au crescut spini
Am pretuit acea caramida
Mai mult decat dragostea noastra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu