miercuri, 1 septembrie 2010

Blogul meu

Toate gandurile mi se sparg
De un imens zid alb
Le-am asternut pe o coala
Sa nu le las, ca zboara

De le voi putea culege
Flori albastre-ti voi alege
De le voi putea sadi
Fericire va rasari
Publicat de la
Etichete:

Un comentariu:

Iulia spunea...

Foarte frumoase si inspirate versurile...se pare ca toamna ne predispune la meditatie, visare si stari poetice!

2 septembrie 2010 la 11:21

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)