Imi place ploaia, cu toate ca pe multi ii deprima, eu o gasesc splendida. Apa este simbolul vietii, iar prin ploaie viata este imprastiata in fiecare bucatica de pamant. Iubesc ploaia de vara cand toata caldura este maturata de picaturile de ploaie, si cateodata mi-as dori sa zburd prin ploaie asa cum o faceam cand eram mai mic. Imi place ploaia torentiala cu toata violenta ei pentru ca fie ma gasesc in camera mea calda uitandu-ma prin geam la dezlantuirea ei, fie sunt prins umil in ea si incerc sa caut un adapost de unde sa admir maretia ei.
Mi-aduc aminte de o ploaie mocaneasca ce m-a prins impreuna cu bunicul meu in padure pe vremea verii cand se coceau pepenii. Stateam amandoi in coliba de langa bostana, facuta de el si ne uitam cum cerul era brazdat de fulgere. Atunci nu mi-am dat seama de pericol, insa ma simteam in siguranta alaturi de fiinta care o buna bucata din viata m-a crescut si m-a invatat tainele pamantului. Am dormit cum nu am dormit niciodata, nu stiu daca mai am ocazia sa mai retraiesc acest sentiment.
Si inca ploua
Un comentariu:
O prietena de-a mea canta candva asa: "Iubesc ploile
Iubesc cu patima ploile
Innebunitele ploi si ploile calme
Ploile feciorelnice si ploile
Dezlantuite femei
Ploile proaspete
Si plictisitoarele ploi fara sfarsit
Iubesc ploile
Iubesc cu patima ploile..."
Ai dreptate, depinde de starea de spirit...uneori "singing in the rain" poate fi o joaca de copil, o zburdalnicie de moment, un zambet descatusat de fulgerul ce secunda trecuta a brazdat cerul plumburiu...nu trebuie sa ai un motv pentru ca sa fii fericit, si, dintr-o data, sa simti nevoia sa dansezi prin ploaie....E un soi de libertate, o clipa in care nu contezi decat tu...si...fericirea din sufletul tau...
Alteori insa..."Ploaia imi cade n suflet, Ploaia ma apasa, Ploaia-mi ploua rar, Ploaia-mi ploua-n casa..." Da, sunt versuri dintr-un alt cantec...sunt versuri care nu mai au usurimea unui strop de ploaie mic mic mic si vesel...
Si atunci, cu siguranta, totul e la fel de gri in jurul tau ca si cerul de deasupra...Atunci nimic nu zameste, niciun copil nu alearga descult prin ploaie, nici macar propriul suflet nu vrea sa iasa "la joaca"...pana si el sta ascuns intr-un cotlon si asteapta un soare ce nu vrea sa mai vina....
Clau
Trimiteți un comentariu