Planuri pentru anul acesta

- Get a gome: Yup, baby has to fly from home and set his roots....

Adica sa imi iau valea de acasa. Sa imi setez cuibul de nebunii, sa il decorez dupa cum vrea muschiul meu cel mai gros....

-Get a driver's licence: Future plans: Get XP Driving.
Carnetul, da carnetu cat e carnetu doamna? Primul ar trebui sa fie un fleac din moment ce stiu atatea reguli si bleah. Da, stiu... multi m-au batut la cap :)) S-apoi sa colind in fiecare wknd locuri pe care le vizitez destul de rar.

-Get a car. Optional
Berea fara alune e ca carnetul fara masina... Sau ca tuica fara prune? Ma rog...Am nevoie de o mashinutz

-Learn to swim
Oooo da. Nu ar trebui sa fie greu ... Sper sa termine astia bazinul ala mai repede.

-Learn to dance
Cu doua picioare strambe se face primavara dar cu un tango inima viseaza la Argentina :)

-Spend some good time
Intentionez in Portugalia.

Un mesaj pentru viitor

Cu pasi repezi anul nou se apropie. Fie ca acest nou an sa va aduca liniste daca sunteti intr-un stress permanent, alinare daca suferiti, iertare daca ati gresit. Dincolo de a primi, invatati sa oferiti din suflet - nu exista nici un castig material in asta, ci doar unul existential. Invatati sa iertati daca vi s-a gresit, invatati sa va cereti iertare daca ati gresit. Invatati sa multumiti pentru ceea ce aveti.

In rest, totul va veni de la sine.

Craciun Fericit!

Fie ca sfanta sarbatoare a nasterii Domnului sa va gaseasca sanatosi alaturi de cei dragi!
Un Craciun fericit!

Ma invart in cerc inchis

De multe ori am senzatia ca vreau sa scriu ceva important, si atunci cand incep sa scriu... wow, blanc total. Imi vin in minte doar fraze pompoase, idei fara rost, nonsensuri. Brusc ma opresc si abandonez orice motivatie de a continua. Ma apuc de alte lucruri nesemnificative, banale, ucigand gandul ca ar fi putut sa iasa ceva frumos si.sau inteligent. Halal motivatie... Apoi iara ma trec aceste ganduri, incerc sa le imortalizez, dar iarasi blanc. Cred ca nu vor sa iasa din mine, sunt atat de egoiste ca vor sa fie doar ale mele. Sau poate autorul considera ca nu sunt suficient de bune fara a le acorda vreo sansa. Si stau si ma gandesc uneori ca poate daca as lasa sa curga toate aceste idei, poate la un moment dat o samanta va incolti si va iesi un pom viguros. Dar nu... semintele sunt purtate de vant pe campia deznadejdii, in umbra necunosctului neant al uitarii.

Munecas

Munecas=Papusi (spaniola)

Gatit+Servit de autor de 1 Decembrie
Pentru curiosi:
2 pulpe de pui (eu le-am gasit la congelator)
2 ardei rosii kapia
cativa catei de usturoi
otet balsamic
mustar
vin dulce/demidulce
bulion (pasta de rosii)

Se prajesc pulpele intregi. Simplu si la obiect, oricine poate face asta.  Intre timp trebuie sa fiti Napoleon si trebuie sa preparati sosul si ardeii copti.
Sosul este rece, nu se gateste nimic la cald. Combinatia este destul de ciudata intrucat are 3 componente la un loc: dulce prin vin si rosii, acrisor din mustar si otet, si iute din mustar si usturoi. Totodata miresmele se imbina din usturoi si vin, si sunt combinate apoi cu mirosul ardeiului copt. Cantitatile sunt ochiometrice, o lingurita de otet balsamic, 2 de mustar, 2-3 linguri de bulion, 2 linguri de vin, eventual putina sare. Omogenizati.
Ardeii se spala si se coc pe aragaz... Daca grill nu aveti sau gratar merge sa ii puneti si pe aragaz.
Dupa ce se coc (ardeiul se inmoaie cu totul) se arunca in apa rece si se lasa cateva zeci de secunde. Se curata de pielita funingine si se spala cu apa rece. Se pun in sosul preparat mai sus pana se prajesc pulpele.
Ca idee de servire se poate folosi aranjamentul de mai sus invaluind pulpele pe ambele parti cu sos si asternandu-le pe ardeiul copt.
Ca bautura: BERE RECE
Bon apetit

Catre ceva mai bun

Zilele astea mi-am dat seama ca trec printr-o transformare psihica enorma. Sunt lucruri care daca acum ceva vreme ma speriau rau de tot sau pur si simplu nu ma gandeam la ele, acum pot sa le atac intr-o maniera foarte eleganta. Totul se leaga de modul cum privesti viata, de reusite si esecuri, de zile gri sau roz, de a da si de a primi, de a invata sau a fi invatat. Viata necesita abordari diferite pentru fiecare stagiu al ei, nu poti sa te gandesti la 7 ani deja la casatorie, sau eu mai stiu ce. Nu sunt mari lucruri de spus ci mai mult de facut, sunt decizii care le voi lua pentru ca m-am gandit la ele deja de prea mult timp. Si fiecare lucru are un timp, un moment al lui in care e bine sa il faci. Mai sunt cateva variabile necunoscute, dar a controla totul este imposibil, iarasi a sti totul e imposibil. Sunt lucruri in care filosofia nu ma poate ajuta, oricat de mult as incerca... Asa ca, .... voi vedea,

La multi ani Romania!

Sunt mandru ca sunt roman, urmas al lui Decebal si al lui Traian, al lui Stefan cel Mare, al lui Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Cuza sau Carol. Sunt mandru ca am o tara unde pot spune ce am pe suflet. Cand n-o s-o mai am... am sa plec.

Plecarea toamnei

Departarea se golise de frunze
Si lacrimile cerului alinau durerea bratelor
In imbratisarea macabra a vantului.
Era inmormantare cu nori
in linistea absurda a naturii
imbracata in culori palide. 
Iar Toamna, in straie vii colorate
Se suise in caleasca trasa de vant
Lasand in urma o armata de frunze uscate
Era razboi, soldati cu sulite de gheata
Aveau sa le invaluie, sa le cotropeasca
Si mii de ace din arcuri trase,
invadau vazduhul, se asezau pe case.
Doar fumul negru avea sa scape
Se inaltau coloane in prag de noapte.
Si-n linistea serii tacerea a fost rupta
-Ninge, ninge!... ce apriga lupta!

Faguri de miere

Cuvintele, siroaie de suspine,
Care au fost semanate, in imbratisarea ta
Sunt faguri de miere.
Iar gandurile, navalnice vise,
Sunt aripi ce nu le voi frange
Atunci cand vom zbura.
Sarutul tau mereu sa-mi fie -
Gresind, o poarta de iertare -
Iubind, un stalp de nemurire.
Cuvintele ce ti le-am scris
Sunt pentru tine, faguri de miere.
Si sper sa le gusti... cu mare placere

:)

Amar si scrum

Cat timp a trecut de cand norii au tacut,
De cand soarele s-a stins, de cand ochii s-au inchis
Cat amar s-a scurs, cate lacrimi au curs
De cand luna s-a ascuns....
De cand?

E liniste, furtuna a trecut, al tau amar sarut
De ramas bun, sa sters cand te-ai pus la drum
Si glasul de-ti canta, si inima-ti salta
Amar de ramas bun...
Amar si scrum

Cat timp a mai trecut, nici eu nu am stiut
Si ochii s-au uitat, si stele au suspinat
Oare unde-oi fi, oare cand voi sti
Unde esti acum....
Tu amar si scrum

Gabi

Multumesc pentru urari, azi (8 nov) am avut o zi incarcata si tin sa precizez ca daca nu am raspuns direct nu am facut-o din rautate ci pentru ca am fost la munca si am fost foarte prins. Acum sunt foarte obosit insa bucuros pentru urarile facute si va urez si voua sa vi se implineasca ce mi-ati urat :)


Multumesc.
Al vostru,
Gabi

Eu nu...

Eu nu particip la concursuri online. Motivul este unul simplu: subiectivitatea cu care este ales castigatorul. Mai mult decat atat, concursurile din ziua de azi te pun sa te imiplici in anumite activitati repetitive, uneori idioate. Mai mult decat mai mult decat atat acestea sunt uneori lipsite de transparenta, si/sau favorizeaza anumiti concurenti. Si mai mult decat atat, imi este sila de toti ce care participa la astfel de concursuri si care vor un vot din partea mea sau eu mai stiu ce alt favor. (oricare ar fi ei) Deci, daca vrei sa castigi, nu te baza pe mine, bazeaza-te pe fortele proprii.

A

In linistea deplina iti auzeam freamatul gandurilor,
Erau valuri de fericire ce-ti invadau sufletul
Prizoniera bratelor mele, condamnata la iubire,
Ti-am regasit dorintele tale in visele mele.

In intunericul lumii, tu esti lumina ce ma ghideaza
Spre culmi la care nu am visat niciodata.
In ochii tai lumina eterna,
Cand toate stelele se vor stinge.

In frigul singuratatii mele, m-ai acoperit cu trupul tau
Caldura pasiunii tale mi-a evaporat grija, teama
Iar buzele tale mi-au adus dulceata
Ca roua diminetii unui calator in desert

Ia de aici :) [Mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor]

1. Lacrimile. Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata?
2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.

3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti?
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!
Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?:((
El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu
Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic
Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel, spune-mi ceva frumos si te las :- S
Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? (
El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot
Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee
Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii
4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.
5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile “Ma iubesti?” si “Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisiti, e nasol.
6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.
7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.
8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.
9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.
10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.
11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.
12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.
13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.
14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.
15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.
16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.
17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie sa le ude cand fac dus.
18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.
19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.
20. “Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.
21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara .
22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde.
23 -1480. Pentru multe alte motive pe care le puteti adauga de altfel si voi, ca eu m-am plictisit si nu ma mai pot concentra.

PS Textul nu imi apartine si mi-a fost trimis de o amica :)

Impresie de toamna

Pe trotuarul umed, pavat cu frunze galbene trecea agale vantul jucandu-se in calea sa cu picaturile de ploaie. Cerul gri uniform parea ca de ciment. Ma ascunsesem in sufletul meu ca sa nu mai observ acest peisaj deprimant. Griul sinistru al blocurilor ma apasa pe retina, geamul biciuit de rafale de ploaie imi zgariau timpanele, frigul parea ca ma cuprinde pe sira spinarii, peretii reci ma apasau si ma sufocau. Incercam sa imi ocup mintea cu ceva vesel, dar in semiintunericul din camera toate lucrurile imi pareau sumbre. De ce ma simteam asa de inchis nu stiu, stiam doar ca vreau sa evadez. Singuratatea este un dusman pentru suflet, e o carcera rece in care poti muri de pneumonia tristetii. Am intrat in cada fierbinte si toate lucrurile gri mi-au disparut din minte ca sterse cu buretele. Ma scufundasem adanc in ganduri, pastrand doar nasul afara din apa aburinda. Ce vreau de la viata? De ce vreau? Care e scopul final? De ce existam? Cum am aparut? De ce ma intreb astea? Am scos un pic capul din apa. Lumina calda din baie se stinsese. Am intrat la loc, in linistea gandurilor mele. Cat de mult imi pot controla viata? Este destinul meu deja stabilit? Pot afla raspunsul la toate intrebarile astea intr-o viata de om? Ce este binele? Ce este adevarul? De ce am fost lasat cu atatea intrebari? Pot sa inteleg raspunsurile la aceste intrebari? Exista cineva care poata sa raspunda la aceste intrebari? Daca da, unde se afla? Voi fi mai fericit daca stiu raspunsurile la aceste intrebari? Ce este fericirea? De ce sunt singur? De ce pot trai cu atatea incertitudini? Am iesit din cada, si m-am culcat. Maine va fi o noua zi de singuratate. Nu imi pasa, traiesc cu intrebarile mele.

Benoit Mandelbrot

In memoriam

'Fractal' mathematician Benoit Mandelbrot dies aged 85

Orele iernii

Orele se lungeau sub geamul din camara
Peretii se aplecau si sopteau in taina
Cu fete reci si palide de ceara.
Visez la noptile de vara
Cand adormeam sub salba de stele.
Frigul ma imbratiseaza-n pat si suspin
Privind caderea frunzelor la fereastra rece.
Am ramas doar cu frunzele amintirilor
Spulberate de vantul singuratatii.
Sunt palide si sterse foarte,
E toamna tarziu in mijlocul pustietatii
Si peste tot miroase a... moarte.

Pretul timpului

Ceva e in neregula cu lumea asta. Inca nu imi dau seama ce, dar ceva din mine imi spune ca sunt aproape de a descoperi. Mi se pare foarte nedrept pentru lumea asta faptul ca traim atat de putin. Avem o viata, o perioada limitata, in schimb timpul "existentei", a acestei realitati este infinit. Imi este peste masura sa dau teorie cand "a inceput" timpul, poate ca el nu a inceput niciodata. Poate ca este doar senzatia de timp. Se crede ca lumea este veche de cateva miliarde de ani. Eu cred ca a existat dintotdeauna, ca nu se poate masura de cand a inceput. De asemenea cred ca nu se va opri niciodata. Nu vom cunoaste cu adevarat limitele universului deoarece ne lovim de bariera timpului. Suntem ca o clipire din ochi.

De ce sa pierzi o viata cautand niste raspunsuri ale caror intrebari nu au fost puse niciodata? Acum am inteles de ce timpul nostru este limitat: pentru ca astfel ne putem bucura de el.

Ganduri verticale

Cuvintele sa zdrobesc de un zid al tacerii
Ma intreaba sufletul, iar inima suspina:
Opreste ratiunea sfarsitul durerii,
Sau mai rau, ea o anima?


De as gasi o rascruce provcatoare
Doar cu speranta pana la sfarsit
As renunta la monotonia plictisitoare
In care ne scaldam la infinit

Orele se duc, as vrea sa se mai intoarca
Nepretuite sunt de nu le mai gasesc.
Si linistea se asterne mai sumbra parca
Si regretand ma asez sa ma odihnesc

Dor nebun

Mi-e un dor nebun,
Si nu stiu acum
ce as putea sa spun
cand totul e scrum

de-ar mai fi candva
o raza de stea
sa iti spun ceva
de-ar mai conta

si totul s-a dus
nu am mai spus
iar daca ai plans

nu am raspuns