vineri, 3 decembrie 2010

Catre ceva mai bun

Zilele astea mi-am dat seama ca trec printr-o transformare psihica enorma. Sunt lucruri care daca acum ceva vreme ma speriau rau de tot sau pur si simplu nu ma gandeam la ele, acum pot sa le atac intr-o maniera foarte eleganta. Totul se leaga de modul cum privesti viata, de reusite si esecuri, de zile gri sau roz, de a da si de a primi, de a invata sau a fi invatat. Viata necesita abordari diferite pentru fiecare stagiu al ei, nu poti sa te gandesti la 7 ani deja la casatorie, sau eu mai stiu ce. Nu sunt mari lucruri de spus ci mai mult de facut, sunt decizii care le voi lua pentru ca m-am gandit la ele deja de prea mult timp. Si fiecare lucru are un timp, un moment al lui in care e bine sa il faci. Mai sunt cateva variabile necunoscute, dar a controla totul este imposibil, iarasi a sti totul e imposibil. Sunt lucruri in care filosofia nu ma poate ajuta, oricat de mult as incerca... Asa ca, .... voi vedea,

miercuri, 1 decembrie 2010

La multi ani Romania!

Sunt mandru ca sunt roman, urmas al lui Decebal si al lui Traian, al lui Stefan cel Mare, al lui Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Cuza sau Carol. Sunt mandru ca am o tara unde pot spune ce am pe suflet. Cand n-o s-o mai am... am sa plec.

luni, 29 noiembrie 2010

Plecarea toamnei

Departarea se golise de frunze
Si lacrimile cerului alinau durerea bratelor
In imbratisarea macabra a vantului.
Era inmormantare cu nori
in linistea absurda a naturii
imbracata in culori palide. 
Iar Toamna, in straie vii colorate
Se suise in caleasca trasa de vant
Lasand in urma o armata de frunze uscate
Era razboi, soldati cu sulite de gheata
Aveau sa le invaluie, sa le cotropeasca
Si mii de ace din arcuri trase,
invadau vazduhul, se asezau pe case.
Doar fumul negru avea sa scape
Se inaltau coloane in prag de noapte.
Si-n linistea serii tacerea a fost rupta
-Ninge, ninge!... ce apriga lupta!

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Faguri de miere

Cuvintele, siroaie de suspine,
Care au fost semanate, in imbratisarea ta
Sunt faguri de miere.
Iar gandurile, navalnice vise,
Sunt aripi ce nu le voi frange
Atunci cand vom zbura.
Sarutul tau mereu sa-mi fie -
Gresind, o poarta de iertare -
Iubind, un stalp de nemurire.
Cuvintele ce ti le-am scris
Sunt pentru tine, faguri de miere.
Si sper sa le gusti... cu mare placere

:)

vineri, 12 noiembrie 2010

Amar si scrum

Cat timp a trecut de cand norii au tacut,
De cand soarele s-a stins, de cand ochii s-au inchis
Cat amar s-a scurs, cate lacrimi au curs
De cand luna s-a ascuns....
De cand?

E liniste, furtuna a trecut, al tau amar sarut
De ramas bun, sa sters cand te-ai pus la drum
Si glasul de-ti canta, si inima-ti salta
Amar de ramas bun...
Amar si scrum

Cat timp a mai trecut, nici eu nu am stiut
Si ochii s-au uitat, si stele au suspinat
Oare unde-oi fi, oare cand voi sti
Unde esti acum....
Tu amar si scrum

luni, 8 noiembrie 2010

Gabi

Multumesc pentru urari, azi (8 nov) am avut o zi incarcata si tin sa precizez ca daca nu am raspuns direct nu am facut-o din rautate ci pentru ca am fost la munca si am fost foarte prins. Acum sunt foarte obosit insa bucuros pentru urarile facute si va urez si voua sa vi se implineasca ce mi-ati urat :)


Multumesc.
Al vostru,
Gabi

vineri, 5 noiembrie 2010

Eu nu...

Eu nu particip la concursuri online. Motivul este unul simplu: subiectivitatea cu care este ales castigatorul. Mai mult decat atat, concursurile din ziua de azi te pun sa te imiplici in anumite activitati repetitive, uneori idioate. Mai mult decat mai mult decat atat acestea sunt uneori lipsite de transparenta, si/sau favorizeaza anumiti concurenti. Si mai mult decat atat, imi este sila de toti ce care participa la astfel de concursuri si care vor un vot din partea mea sau eu mai stiu ce alt favor. (oricare ar fi ei) Deci, daca vrei sa castigi, nu te baza pe mine, bazeaza-te pe fortele proprii.

joi, 4 noiembrie 2010

A

In linistea deplina iti auzeam freamatul gandurilor,
Erau valuri de fericire ce-ti invadau sufletul
Prizoniera bratelor mele, condamnata la iubire,
Ti-am regasit dorintele tale in visele mele.

In intunericul lumii, tu esti lumina ce ma ghideaza
Spre culmi la care nu am visat niciodata.
In ochii tai lumina eterna,
Cand toate stelele se vor stinge.

In frigul singuratatii mele, m-ai acoperit cu trupul tau
Caldura pasiunii tale mi-a evaporat grija, teama
Iar buzele tale mi-au adus dulceata
Ca roua diminetii unui calator in desert

luni, 25 octombrie 2010

Ia de aici :) [Mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor]

1. Lacrimile. Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata?
2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia.

3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti?
:-P
Ea (8/11/2005 2:30:49 PM): BUZZ!
Ea (8/11/2005 2:30:55 PM): BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?:((
El (8/11/2005 2:31:17 PM): treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu
Ea (8/11/2005 2:31:33 PM): nuuu, acuum, un piic
:x
Ea (8/11/2005 2:31:39 PM): hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel, spune-mi ceva frumos si te las :- S
Ea (8/11/2005 2:31:49 PM): BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti? :( (
El (8/11/2005 2:31:56 PM): bai, intelege ca nu pot
Ea (8/11/2005 2:32:00 PM): bineee
:(
Ea (8/11/2005 2:32:21 PM): pa, chiar m-ai enervat, sa stii

4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot.
5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile “Ma iubesti?” si “Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisiti, e nasol.
6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol.
7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem.
8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie.
9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni.
10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit.
11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.
12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne.
13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori.
14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese.
15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt.
16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata.
17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie sa le ude cand fac dus.
18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat.
19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap.
20. “Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD.
21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara .
22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde.
23 -1480. Pentru multe alte motive pe care le puteti adauga de altfel si voi, ca eu m-am plictisit si nu ma mai pot concentra.

PS Textul nu imi apartine si mi-a fost trimis de o amica :)

miercuri, 20 octombrie 2010

Impresie de toamna

Pe trotuarul umed, pavat cu frunze galbene trecea agale vantul jucandu-se in calea sa cu picaturile de ploaie. Cerul gri uniform parea ca de ciment. Ma ascunsesem in sufletul meu ca sa nu mai observ acest peisaj deprimant. Griul sinistru al blocurilor ma apasa pe retina, geamul biciuit de rafale de ploaie imi zgariau timpanele, frigul parea ca ma cuprinde pe sira spinarii, peretii reci ma apasau si ma sufocau. Incercam sa imi ocup mintea cu ceva vesel, dar in semiintunericul din camera toate lucrurile imi pareau sumbre. De ce ma simteam asa de inchis nu stiu, stiam doar ca vreau sa evadez. Singuratatea este un dusman pentru suflet, e o carcera rece in care poti muri de pneumonia tristetii. Am intrat in cada fierbinte si toate lucrurile gri mi-au disparut din minte ca sterse cu buretele. Ma scufundasem adanc in ganduri, pastrand doar nasul afara din apa aburinda. Ce vreau de la viata? De ce vreau? Care e scopul final? De ce existam? Cum am aparut? De ce ma intreb astea? Am scos un pic capul din apa. Lumina calda din baie se stinsese. Am intrat la loc, in linistea gandurilor mele. Cat de mult imi pot controla viata? Este destinul meu deja stabilit? Pot afla raspunsul la toate intrebarile astea intr-o viata de om? Ce este binele? Ce este adevarul? De ce am fost lasat cu atatea intrebari? Pot sa inteleg raspunsurile la aceste intrebari? Exista cineva care poata sa raspunda la aceste intrebari? Daca da, unde se afla? Voi fi mai fericit daca stiu raspunsurile la aceste intrebari? Ce este fericirea? De ce sunt singur? De ce pot trai cu atatea incertitudini? Am iesit din cada, si m-am culcat. Maine va fi o noua zi de singuratate. Nu imi pasa, traiesc cu intrebarile mele.

duminică, 10 octombrie 2010

Orele iernii

Orele se lungeau sub geamul din camara
Peretii se aplecau si sopteau in taina
Cu fete reci si palide de ceara.
Visez la noptile de vara
Cand adormeam sub salba de stele.
Frigul ma imbratiseaza-n pat si suspin
Privind caderea frunzelor la fereastra rece.
Am ramas doar cu frunzele amintirilor
Spulberate de vantul singuratatii.
Sunt palide si sterse foarte,
E toamna tarziu in mijlocul pustietatii
Si peste tot miroase a... moarte.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Pretul timpului

Ceva e in neregula cu lumea asta. Inca nu imi dau seama ce, dar ceva din mine imi spune ca sunt aproape de a descoperi. Mi se pare foarte nedrept pentru lumea asta faptul ca traim atat de putin. Avem o viata, o perioada limitata, in schimb timpul "existentei", a acestei realitati este infinit. Imi este peste masura sa dau teorie cand "a inceput" timpul, poate ca el nu a inceput niciodata. Poate ca este doar senzatia de timp. Se crede ca lumea este veche de cateva miliarde de ani. Eu cred ca a existat dintotdeauna, ca nu se poate masura de cand a inceput. De asemenea cred ca nu se va opri niciodata. Nu vom cunoaste cu adevarat limitele universului deoarece ne lovim de bariera timpului. Suntem ca o clipire din ochi.

De ce sa pierzi o viata cautand niste raspunsuri ale caror intrebari nu au fost puse niciodata? Acum am inteles de ce timpul nostru este limitat: pentru ca astfel ne putem bucura de el.

joi, 23 septembrie 2010

Ganduri verticale

Cuvintele sa zdrobesc de un zid al tacerii
Ma intreaba sufletul, iar inima suspina:
Opreste ratiunea sfarsitul durerii,
Sau mai rau, ea o anima?


De as gasi o rascruce provcatoare
Doar cu speranta pana la sfarsit
As renunta la monotonia plictisitoare
In care ne scaldam la infinit

Orele se duc, as vrea sa se mai intoarca
Nepretuite sunt de nu le mai gasesc.
Si linistea se asterne mai sumbra parca
Si regretand ma asez sa ma odihnesc

marți, 21 septembrie 2010

Dor nebun

Mi-e un dor nebun,
Si nu stiu acum
ce as putea sa spun
cand totul e scrum

de-ar mai fi candva
o raza de stea
sa iti spun ceva
de-ar mai conta

si totul s-a dus
nu am mai spus
iar daca ai plans

nu am raspuns

luni, 20 septembrie 2010

Cadou

Asculta-mi inima,
in ea poti sa gasesti cuvinte
Ce potolesc orice furtuna,
Un tarm de speranta
Intr-o mare agitata de griji.

Urmeaza-mi gandurile,
Si orice departare va fi langa tine,
Oricat de incalcita ar fi calea
Prapastiile vor fi mai putin adanci
Caci eu te voi prinde

Aminteste-ti imbratisarea:
Si singuratatea va disparea ca roua
In razele dragostei noastre;
O adiere calda a vantului
Intr-o zi de primavara

luni, 6 septembrie 2010

Palatul minciunilor

Treptele ce coborau spre cer
Si zgomotul surd al vantului
Ma faceau sa imi aud disperarea
Cand m-am regasit singur

Stelele pareau mai reci
In cioburile oglinzii tale
Iar ochii tai vedeau cristale
Cu o sete oarba, inspaimantatoare

Palatul meu parea sa creasca
In clepsidra infinita a timpului
Dar cu fiecare secunda-mi
Scufunda mai mult sufletul

Si ma iubeai copila ca un diamant
Cu o mie de fete stralucitoare
Caci am stiut din intuneric sa te insel
Sa iti stralucesc ca un soare

Departe, in gradina sufletului
Am gasit o caramida frumoasa
Nu am putut s-o alatur,
N-am vrut sa se murdareasca

Pe aleea pe care ne plimbam
Acum au crescut spini
Am pretuit acea caramida
Mai mult decat dragostea noastra

Noul id de mess! :)

Noul meu id este grecuteodorgabriel@ymail.com
in curand voi folosi din ce in ce mai putin vechiul id.
cei care doresc sa pastreze legatura cu mine pe mess ii astept pe acesta nou.
pentru adaugare este necesar sa adaugati toata adresa *inclusiv @ymail.com

multumesc pt intelegere

miercuri, 1 septembrie 2010

Blogul meu

Toate gandurile mi se sparg
De un imens zid alb
Le-am asternut pe o coala
Sa nu le las, ca zboara

De le voi putea culege
Flori albastre-ti voi alege
De le voi putea sadi
Fericire va rasari

Cautand

Secundele se spargeau incovoiate de graba
In lumina difuza a lampadarului
Pe ulita trecea agale o umbra
Oprindu-se putin la fiecare ograda.

Am asteptat o tinerete focul dragostei.
L-am stins cu lacrimi in cimitirul din vale.
O umbra a mai ramas din cenusa,
O lespede si amaraciune mare.

Am stins lumina cand umbra a ajuns la poarta
Secundele inghetasera in tacerea camerei
Si ingreunat am plecat spre umbra
Cautand cimitirul din vale.